În pădure am găsit un copac aplecat, doborât de o furtună, cel mai probabil.
E înclinat la un unghi suficient de mic cât să încerc să mă sui niţel.
Chiar dacă nu eşti „maimuţică” şi nici atletic, iată că se poate.
Am încercat ceva similar cu un an în urmă, însă cu adidaşii de atunci nu aveam nici un fel de priză şi până la urmă am alunecat destul de neplăcut.
Acum însă pot să pipăi fiecare milimetru şi să fiu sigur că pot păşi, mă simt mult mai în siguranţă.
Pare contradictoriu?